Da, vampirii exista. Nu cei din filme sau cartile lui Anne Rice, ar fi frumos sa existe si aceia dar n-am de unde sa stiu. Dar stiu sigur ca exista oameni cu temperament vampiric, vampiri energetici/sentimentali sau cum s-or numi. De unde stiu? Pentru ca eu sunt unul.
Termenul de vampir este deja mult prea romantic pentru ceea ce sunt defapt, sunt o lipitoare scarboasa care are mereu nevoie de energia altora, de sentimentele si trairile lor. Chestia frumoasa este ca imi trebuie numai anumite trairi. Sunt acasa doar de cateva zile si deja am intrat in depresie, nu mai e nimic ca inainte si pe deasupra este si iarna, exact opusul a ceea ce am eu nevoie. Ca sugativa emotionala ce sunt, am nevoie de o stare anume, aceea de fericire adolescentina, de teribilism, depravare, lucrud e care nu mai am parte acum.
Inainte era foarte usor, ieseam din casa si gaseam imediat pe cineva care sa fie dispus sa faca o porcarie. Toti erau tineri si teribilisti sau pur si simplu isi manifestau libertatea, iar eu chiar daca stateam si ma uitam, ma simteam foarte bine. Nu aveam nevoie decat de cativa oameni in jurul meu care sa fie dispusi sa bea pe strada, sa tipe, sa joace jocuri copilaresti si sa nu le fie rusine de comportamenul lor. Viata ideala pentru mine ar trebui sa fie un festival de la Sighisoara sau un Stuffstok permanent. Fara reguli, fara program, fara zi sau noapte, fiecare sa faca ce vrea si toti sa se simta bine. Dar nu voi avea parte niciodata de asa ceva. Si ce daca?(deja incep sa ma simt mai bine). Acum nu mai vad conditia mea psihica ca pe o povara. Pot modifica lumea din jurul meu in asa fel incat sa fie paradis pentru mine dar sa respecte, in mare, normele sociale. Oricum, majoritatea parerilor si imaginilor despre oamenii din jurul meu sunt rodul propriei imaginatii. De ce nu as imbratisa faptul ca nu sunt normal, creandu-mi astfel o lume a mea in care cei din jur sa fie marionete, surse de hrana carora sa le ofer sau sa le iau viata dupa bunul plac, sa-i inzestrez cu calitatile sau defectele care-mi par a se potrivi cu persoana respectiva. Probabil ca voi fi considerat nebun mai devreme sau mai tarziu, dar important e sa ma simt bine.
Termenul de vampir este deja mult prea romantic pentru ceea ce sunt defapt, sunt o lipitoare scarboasa care are mereu nevoie de energia altora, de sentimentele si trairile lor. Chestia frumoasa este ca imi trebuie numai anumite trairi. Sunt acasa doar de cateva zile si deja am intrat in depresie, nu mai e nimic ca inainte si pe deasupra este si iarna, exact opusul a ceea ce am eu nevoie. Ca sugativa emotionala ce sunt, am nevoie de o stare anume, aceea de fericire adolescentina, de teribilism, depravare, lucrud e care nu mai am parte acum.
Inainte era foarte usor, ieseam din casa si gaseam imediat pe cineva care sa fie dispus sa faca o porcarie. Toti erau tineri si teribilisti sau pur si simplu isi manifestau libertatea, iar eu chiar daca stateam si ma uitam, ma simteam foarte bine. Nu aveam nevoie decat de cativa oameni in jurul meu care sa fie dispusi sa bea pe strada, sa tipe, sa joace jocuri copilaresti si sa nu le fie rusine de comportamenul lor. Viata ideala pentru mine ar trebui sa fie un festival de la Sighisoara sau un Stuffstok permanent. Fara reguli, fara program, fara zi sau noapte, fiecare sa faca ce vrea si toti sa se simta bine. Dar nu voi avea parte niciodata de asa ceva. Si ce daca?(deja incep sa ma simt mai bine). Acum nu mai vad conditia mea psihica ca pe o povara. Pot modifica lumea din jurul meu in asa fel incat sa fie paradis pentru mine dar sa respecte, in mare, normele sociale. Oricum, majoritatea parerilor si imaginilor despre oamenii din jurul meu sunt rodul propriei imaginatii. De ce nu as imbratisa faptul ca nu sunt normal, creandu-mi astfel o lume a mea in care cei din jur sa fie marionete, surse de hrana carora sa le ofer sau sa le iau viata dupa bunul plac, sa-i inzestrez cu calitatile sau defectele care-mi par a se potrivi cu persoana respectiva. Probabil ca voi fi considerat nebun mai devreme sau mai tarziu, dar important e sa ma simt bine.
"Nu incerca asa ceva acasa,
Mai bine te opresti si o faci in drum"
Libertate...pot asocia doua sau mai multe lucruri total diferite, creand legaturi intre ele, modificand realitatea, Neo din Matrix e copil pe langa mine, Dumnezeu e un ignorant, el niciodata nu va simti ce simt eu, el doar priveste pe cand eu sunt un Dumnezeu nascut din tarana creata de un D-zeu ignorant. Daca era atent, nu existam. Sunt o eroare de cod, un bug intr-un joc pe calculator. Sunt o musca prinsa in panza paianjanului care, in loc sa se dea batuta, merge pe panza cu mai multa maiestrie decat creatorul ei si il omoara in final dupa care paraseste panza pentru ca deja s-a plictisit.
Iau regulile si notiunile impuse de viata si societate indoindu-le dupa bunul plac. Nici macar nu trebuie sa ma ridic din pat ca sa fac asta. Se numeste schizofrenie, nu? Atunci cand sfarsesti prin a ramane blocat intr-o lume creata de tine pierzand orice contact cu realitatea.
Sunt mandru ca sunt dus cu pluta, pluta mea e cea mai tare, am tot ce-mi trebuie in ea. Universul e pluta lui D-zeu, care si el e un schizofrenic intr-o lume a D-zeilor. La fel ca mine, si el e mandru ca nu e normal.
Probabil ca l-au incuiat la spitalul D-zeilor, sau, probabil ca l-au vindecat...asa s-ar explica multe. Daca universul nu e pluta lui D-zeu, atunci e doar o sinapsa reprimata in subconstientul acestuia. Un gand redus la tacere de medicamente si terapie prin electro-socuri.
Concluzia? E bine sa fii nebun. Hai sa fim cu totii nebuni, el putin ca act de solidaritate pentru Tatal nostru cel de toate zilele care ne-a fost rapit de normalitate. Fiti nebuni! Drogati-va, autoflagelati-va, dati foc sediilor companiilor de carti de credit(e jmecher ala care stie la ce carte ma refer), imbatati-va si dormiti pe strada. Copii, nu va mai duceti la scoala, fugiti de acasa, faceti absolut orice va trece prin cap. Existenta are nevoie de o noua generatie de D-zei. Have fun, I know I will.
A, si vampirii exista.
Iau regulile si notiunile impuse de viata si societate indoindu-le dupa bunul plac. Nici macar nu trebuie sa ma ridic din pat ca sa fac asta. Se numeste schizofrenie, nu? Atunci cand sfarsesti prin a ramane blocat intr-o lume creata de tine pierzand orice contact cu realitatea.
Sunt mandru ca sunt dus cu pluta, pluta mea e cea mai tare, am tot ce-mi trebuie in ea. Universul e pluta lui D-zeu, care si el e un schizofrenic intr-o lume a D-zeilor. La fel ca mine, si el e mandru ca nu e normal.
Probabil ca l-au incuiat la spitalul D-zeilor, sau, probabil ca l-au vindecat...asa s-ar explica multe. Daca universul nu e pluta lui D-zeu, atunci e doar o sinapsa reprimata in subconstientul acestuia. Un gand redus la tacere de medicamente si terapie prin electro-socuri.
Concluzia? E bine sa fii nebun. Hai sa fim cu totii nebuni, el putin ca act de solidaritate pentru Tatal nostru cel de toate zilele care ne-a fost rapit de normalitate. Fiti nebuni! Drogati-va, autoflagelati-va, dati foc sediilor companiilor de carti de credit(e jmecher ala care stie la ce carte ma refer), imbatati-va si dormiti pe strada. Copii, nu va mai duceti la scoala, fugiti de acasa, faceti absolut orice va trece prin cap. Existenta are nevoie de o noua generatie de D-zei. Have fun, I know I will.
A, si vampirii exista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu