Sunt zile cand stai cu vietile in pat. Nu ai chef de nimic, nu ti-e foame, nu vrei nimic de la viata si te simti bine. O stare de plutire, o lene in cea mai pura forma. Iti simti mainile si picioarele, tot corpul greu dar totusi pufos, ca un nor. Daca ai destula energie ridici castile de langa pat si iti pui niste muzica. Marduk, Mayhem, Gorgoroth, Darkthrone...asculti si ti se par super linistitoare. Mai bei o gura de apa, te intorci pe partea cealalta, mai trec cateva ore, iti verifici mailu, dai cateva refresh-uri la calculator, mai trec cateva ore. Nu vrei sa te gandesti la nimic, nu vrei sa faci nimic si nu-ti pasa. Inspiri briza racoroasa ce intra pe geam, te intinzi ca o pisica, mai trec cateva ore. Te gandesti ca ar fi bine sa te duci la facultate sa vezi cand ai examene, te gandesti ca trebuie sa duci niste carti la biblioteca, te gandesti ca trebuie sa pui haine la spalat...nu te mai gandesti...respiri...respiri si e bine, aerul iti capteaza toata atentia. Respiri, asculti muzica, simti salteaua denivelata de sub tine, perna plina de cocoloase, asternuturile racoroase, curentul trage putin perdeaua si-ti intra soarele in ochi.
Poti petrece zile intregi asa, luni, ani. Si te trezesti intr-o dimineata, te uiti pe geam si vezi totul schimbat. Blocurile din fata caminului sunt acum vestigii ale unui trecut demult apus. Cerul senin este rosu si, departe, pe langa munti vezi niste nori negri. Probabil ca ploua cu moarte din norii aia. Muntii nu mai sunt verzi, acum sunt gri, din copaci a mai ramas doar un trunchi parjolit si pamantul este tot acoperit cu cenusa. Tragedia pare sa se fi intamplat cu mult timp in urma dar in aer simti un miros de nou, de sange proaspat si fum cald. Jos, in curtea caminului, langa tomberoane auzi chitaiturile unor sobolani uriasi. Niste mutanti de marimea unui caine, cu blana ravasita, murdara, cu petece unde nu au deloc blana, probabil de la batai intre ei sau de la vreun foc. La un capat au niste cozi roz-gri imense si solzoase iar la celalalt dinti de lungimea unui deget. M-au mirosit, se aduna din ce in ce mai multi sub geam si se holbeaza la mine. Unii stau pe picioarele din spate si imi adulmeca mirosul, altii par agitati, scot niste scherlete infernale. Imi acopar urechile si-mi inchid ochii. Cand ii deschid, monstrii au disparut. Scot capul mai mult pe geam si vad o coada scarboasa tarandu-se dupa corpul care deja a intrat pe usa caminului. Acum ramane doar sa astept...
Poti petrece zile intregi asa, luni, ani. Si te trezesti intr-o dimineata, te uiti pe geam si vezi totul schimbat. Blocurile din fata caminului sunt acum vestigii ale unui trecut demult apus. Cerul senin este rosu si, departe, pe langa munti vezi niste nori negri. Probabil ca ploua cu moarte din norii aia. Muntii nu mai sunt verzi, acum sunt gri, din copaci a mai ramas doar un trunchi parjolit si pamantul este tot acoperit cu cenusa. Tragedia pare sa se fi intamplat cu mult timp in urma dar in aer simti un miros de nou, de sange proaspat si fum cald. Jos, in curtea caminului, langa tomberoane auzi chitaiturile unor sobolani uriasi. Niste mutanti de marimea unui caine, cu blana ravasita, murdara, cu petece unde nu au deloc blana, probabil de la batai intre ei sau de la vreun foc. La un capat au niste cozi roz-gri imense si solzoase iar la celalalt dinti de lungimea unui deget. M-au mirosit, se aduna din ce in ce mai multi sub geam si se holbeaza la mine. Unii stau pe picioarele din spate si imi adulmeca mirosul, altii par agitati, scot niste scherlete infernale. Imi acopar urechile si-mi inchid ochii. Cand ii deschid, monstrii au disparut. Scot capul mai mult pe geam si vad o coada scarboasa tarandu-se dupa corpul care deja a intrat pe usa caminului. Acum ramane doar sa astept...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu